Sunt unele momente pe care ai vrea să le materializezi cumva, mai mult decât în nişte fotografii. Îţi rămân în memorie şi zâmbeşti. O parte din tine rămâne acolo, în acele momente ale trecutului, acea parte care s-a bucurat, care s-a simţit împăcată cu adevărat.
Aşa a fost acest sfârşit de săptămână pentru mine, când am vizitat Iaşul aşa, pe fugă, sâmbătă.
Călătoria cu trenul, cu neajunsurile sale, toate clădirile ca un omagiu adus culturii, clădiri maiestuoase, mândre, durerea de picioare de la mersul pe jos, bojdeuca lui Creangă, palatul Culturii, Pallas Mall, acel amestec dintre vechi şi nou, iarba în care mi-am afundat picioarele, seara, lume multă în grădina palatului culturii, un fundal calm pe muzică de jazz, fântânile, o zi întreagă petrecută cu el, soarele arzător, Muzeul Literaturii, Teatrul Naţional…Momente, impresii, clipe, dintr-un sfârşit de săptămână minunat.
Iaşul a fost ca o poveste despre care nu ştiam multe înainte să „ deschid cartea” şi să o citesc, dar care m-a fascinat cu cuvintele ei despre un trecut aparte şi cu promisiunile despre un viitor frumos.
( photo credit: Alexandru Ungureanu)
Si weekend-ul meu a fost de poveste, dar la inaltime, la Cheia. :))
frumos, cele mai frumoase amintiri din copilarie de acolo le am 😀
iubesc Iașul! unul dintre orașele mele favorite!
a fost atat de frumos, as fi vrut sa mai stau o zi doua 😀
Iasul este un spectacol al culturii noastre… Dintre toate cele ce am vazut pe meleagurile calcate de marile personalitati ale trecutului, mi-au ramas in minte trei: teiul ultimului romantic european, Casa Pogor si Muzeul Dosoftei…