Din confesiunile unui introvertit

Cu toţii am învăţat că există şi planeta Pluto, acolo, undeva, în tenebrele sistemului solar, departe de celelalte planete, mică şi timidă, aşteptând momentul ei când va ajunge în dreptul soareului.

Aşa suntem şi noi, introvertiţii. Existăm în orice grup de prieteni şi suntem oamenii aceia care preferă să stea deoparte şi rareori atacă scena dansului. Ne place să observăm mai degrabă decât să explorăm. Nu se poate spune că suntem persoane foarte vorbăreţe şi, uneori,  nu că ne sperie să iniţiem noi un contact cu altă persoană din grup, doar că ne oboseşte.

Nu, nu suntem niciodată atât de închişi în noi încât nimeni nu poate să „spargă gheaţa”. Avem multe de oferit, însă ne păstrăm energia pentru puţine persoane. Extravertiţii au multă energie, de oferit multor persoane, resursele noastre sunt mai reduse. Şi poate că multe persoane cred despre noi că ne considerăm prea „cool” pentru restul lumii de ne purtăm aşa rezervat. Nimic mai neadevărat. Ştim, poate mai bine ca oricine, că fiecare persoană are ceva care o facă să strălucească, pentru că ştim să observăm cu adevărat persoanele.

Poate că suntem mai greu de înţeles decât extravertiţii, poate că persoanele dragi nouă au nevoie de puţină răbdare să ne înţeleagă. Dar nu e nimic greu de înţeles şi acceptat la noi, odată ce pricepi că nu toate persoanele au chef să iasă într-o seară de sâmbătă la o terasă sau în club, ci au nevoie de linişte.

Nu suntem letargici, nu suntem morţi pe dinăuntru. Dimpotrivă, păstrându-ne resursele de energie, cei care ne ştiu vorbăreţi şi entuziasmaţi se miră de pasiunea, chiar „agitaţia”noastră. Pentru că trebuie să „ardem” şi noi, doar că nu ne place ca lumea să fie martoră la asta.

Extravertiţii trăiesc cu adevărat şi se împlinesc în afara zonei lor de confort, rătăcind prin lume, noi ieşim din zona noastră de confort rătăcind prin noi şi asta ne e de ajuns, pentru că doar noi ştim ce poveşti ascundem în spatele unor cuvinte simple. Ştim, şi strălucim şi noi, doar că nu ca flacăra extravertiţilor care îi arde pe toţi, care trebuie să ardă pentru lume, să aibă spectacol, atenţie, ci ca perla dintr-o scoică peste care calci din întâmplare sau o ridici de pe plajă doar ca să o arunci cât colo, fără să ştii ce ascunde. Dar noi ştim, şi asta ne e de ajuns.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s