Dar tu de ce nu vorbeşti?

314084_452861508068769_1696014024_nAud mereu oameni care vorbesc de parcă tot ce vor să facă e să creeze o pânză de păianjen în jurul tău, să te vrăjească prin cuvintele lor. Stăpânesc sintaxa, fără măcar să caute asta neapărat. Când îţi povestec ceva, nu doar le auzi cuvintele, parcă simţi aroma cafelei despre care îţi povestesc că au băut-o, eşti acolo unde te trimit prin cuvintele lor.

Aud şi oameni care vorbesc doar de dragul de a vorbi, cuvinte nu neapărat superficiale, cât de suprafaţă. Iar râsetele lor…Sunt atât de gălăgioase încât te întrebi de ce nu înţelegi motivul pentru care râd.

Şi mai sunt şi eu…Incapabilă să creez vrajă prin cuvinte rostite, ori să mă transpun în rolul social de „ hai să nu iau nimic în serios”. Ar trebui să mă pot descurca cu cuvintele, nu? Doar mi s-a spus că, în scris, le stăpânesc bine. Sunt şi eu, una dintre cele mai tăcute persoane din grup, iar lumea se întreabă : „ Dar tu de ce nu vorbeşti?”.

Nu vorbesc nu pentru că nu am nimic de spus, ci pentru că am prea multe. Nu ştiu cum să le dau o formă. Nu pentru că sunt tristă sau deprimată, ci pentru că îmi place mai mult să ascult. Mi s-a spus de câteva ori de prieteni apropiaţi că doar ei vorbesc despre ce se întâmplă în vieţile lor, că eu nu mă destăinui. Nu îmi place să vorbesc despre ce se întâmplă în viaţa mea, nu mă dăruiesc prin cuvinte, ci prin loialitate. Nu plec decât atunci când sunt izgonită.

Nu vorbesc pentru că nu ştiu cum să fac lumea să înţeleagă adevăratul sens al cuvintelor pe care le rostesc. Pentru că oricât de visătoare sunt, vreau claritate în astfel de lucruri.

Şi mai ales nu vorbesc pentru că, atunci când te plac cu adevărat, sunt vrăjită de cuvintele tale, chiar dacă poate nu eşti un vrăjitor al lor. Mă las captivantă de sunetul vocii tale, de felul în care ochii ţi se luminează când vorbeşti despre ceva ce îţi place şi de amplitudinea gesticulărilor tale şi te ascult, uitând parcă de mine. Ai putea vorbi despre orice, iar eu să rămân cu gura căscată, dar să ascund asta sub spatele unei feţe indiferente.

Anunțuri

2 gânduri despre „Dar tu de ce nu vorbeşti?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s