Gândurile unui introvertit oarecare la o petrecere zgomotoasă

Înainte de a ajunge la locul respectiv:

„Pot să fac asta…Sunt doar câteva ore. Am înţeles oricum că ar fi vorba de un simplu pub, şi că nu va fi atât de multă lume. Vom putea conversa, nu va fi gălăgie..”

 

Odată ajuns acolo, când se adună lumea:

„Hm…Cam multe feţe necunoscute! Nu-i nimic, zâmbeşte şi salută, ca şi cum ai fi cea mai fericită persoană că eşti acum, aici! A, uite-l pe X, ce bine că mai văd un chip familiar!

În timpul petrecerii:

Prima oră:

„ Minunat, tocmai în noaptea asta s-a nimerit să fie un eveniment aici! Ce tare e muzica, cum o să ne mai auzim acum? Dar zâmbeşte şi pregăteşte-ţi clasicul discurs de „Nu, nu dansez! Da, sunt bine…” Chiar dacă stau tăcut la marginea mesei şi mă uit la voi cum dansaţi. Chiar dacă aş prefera acum să vă aud conversând, să fiu amuzat, interesat, uimit, plictisit, încântat, de ceea ce spuneţi, şi să mă implic şi eu în conversaţie atunci când simt că pot spune ceva interesant. Chiar dacă aş prefera acum să fiu într-un mediu mai liniştit. Nu neapărat acasă. E atâta linişte în plimbări nocturne, vara, alături de câţiva prieteni sau de partener…E o atmosferă aşa plăcută în cafenele cu muzica în surdină, acorduri plăcute de jazz, ori la o terasă unde poţi conversa în tihnă…Nu m-ar deranja neapărat muzica comercială, dar nu pusă atât de TARE. Parcă îmi bubuie în creier. Ce plăcută ar fi fost şi o seară de jocuri de societate acasă la un prieten!

DJ-ule, atunci când ai spus, înainte de a pune „minunata” nouă piesă a Deliei, „Da. Mamă”, că „ Toate fetele vor spune asta când vor pleca de aici”, şi s-a auzit apoi strigătul „Da, mamaă, sunt beată”, nu mă include şi pe mine. Mulţumesc. Poate am să strig: „ Da. mamă, sunt extenuată, deşi nu am dansat şi nu am băut, doar că aveam nevoie de puţină linişte.”

A doua oră:

„ Amuzant să vezi cât de uşor se situează ceilalţi în mijlocul scenei, dansând, fară să le pese de nimic. Şi nu ştii cum să îi faci să înţeleagă că nu te afli acolo nu pentru că de fapt ai vrea, dar ceva din tine te ţine. Pur şi simplu, NU vrei, şi ţi-e bine aşa.

A treia oră:

„ Mi s-a consumat „bateria”. E timpul să plec.”

Ajuns acasă:

„ Cine spunea că raiul pe pământ e un loc unde poţi ajunge cu greu?”

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.