„Semeringul Bănăţean” sau despre frumuseţea dată uitării

Ruta Oraviţa-Anina-Oraviţa nu îşi etalează, ci îşi tace frumuseţea. E o frumuseţe naturală, cu verdele pădurii şi calea ferată care trece printre stânci, tunele şi viaducte. Cele două vagoane ale singurului tren care mai circulă pe această rută trag, cu greu, pe şinele învechite, însă spectacolul naturii te face să nici nu simţi cât de încet înaintezi. Stând în spatele ultimului vagon, în „colţul fotografilor”, am avut ocazia de a admira acest spectacol dintr-un loc perfect. Sunt momente în viaţă când îţi vine să strigi din tot sufletul despre ceva ce admiri şi momente când frumuseţea unor locuri te reduce, pur şi simplu, la tăcere. Călătoria cu „Semeringul bănăţean” a fost una dintre cele mai frumoase tăceri pe care le-am trăit până acum, umbrită poate doar de gândul la „rugina” pe care am lăsat-o să se aşterne peste această comoară naturală pe care o deţinem.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.