Năeni- sau despre poveşti ale trecutului scrise în calcar

Există locuri în această ţară de o frumuseţe care te farmecă prin simplitatea lor, prin felul în care îţi arată că timpul nu e peste tot la fel de frenetic ca în Bucureşti, că în unele locuri  încă mai are răbdare. Anul acesta, am descoperit, alături de prietenii care au înfiinţat asociaţia „ De ce România”, un alt colţ autohton.

Am pornit din comuna Năeni, din judeţul Buzău, comună care ascunde poveşti ale trecutului şi unde natura îşi spune povestea. Acum milioane de ani, Marea Sarmatică se afla în acele locuri. În prezent, doar calcarul de Năeni mai povesteşte despre ea, prin sculpturile inedite, prin drumul carierei de calcar şi prin Biserica dintr-o Piatră.

Mergând spre vârful dealului Istriţa, admiram, pe o colină, această biserică construită în întregime din piatră. Părea că spre ea ne îndreptăm paşii, dar, la un moment dat, am lăsat-o în urmă, continuând ascensiunea. Drumul spre vârf nu a fost greu- pe alocuri cu ceaţă, cu formaţiunile de calcar ce confereau peisajului o frumuseţe aparte.

La coborâre, în drumul înapoi spre biserică, ne-am oprit întâi la Chilia lui Ambrosie. Nu trebuie să fii neapărat religios ca să simţi liniştea sacră a acestui loc. Iar Biserica dintr-o Piatră poate fi considerată un adevărat monument al zonei şi oferă o panoramă superbă. Lângă aceasta, au fost descoperite morminte tracice.

Ce m-a impresionat cel mai mult din această călătorie a fost Tabăra de Sculptură şi proiectul Satului Dacic, pe care le-am vizitat după ce am poposit puţin la biserică.

Satul Dacic este un proiect care îşi propune să readucă la viaţă modul în care au trăit acum mii de ani dacii, într-un loc parcă atemporal. Cele câteva locuinţe construite momentan respectă în arhitectural al strămoşilor noştri.

Tabăra de sculptură, ce găzduieşte sculpturi aparte realizate de elevi, pierdute printre verdele dealului, mi s-a părut un loc pentru suflet, în armonie cu natura. Aşa cum Bucureştiul e un loc mai mult pentru trup, aşa în astfel de locuri îţi simţi sufletul de dincolo de coaste cum strigă că mai vrea şi el hrană.

Vizitând Năeni, relicvele trecutului pe care le ascunde şi spectacolul de calcar, ascultând povestea fondatorului proiectului Satul Dacic şi admirând priveliştea de la Biserica dintr-o Piatră, ne-am amintit că „de ce România” e o întrebare la care nu poţi oferi un răspuns exact, final, ci la care revii de fiecare dată, uimit de ceea ce descoperi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s