Nu, nu am slăbit pentru el…

De-a lungul lunilor în care am slăbit, mi-au fost adresate câteva întrebări la care pe moment nu ştiam ce să răspund. „Cireaşa de pe tort” a fost o întrebare pusă de fapt prietenului meu. „Ce i-ai făcut de a slăbit aşa?”, cu diverse variaţiuni, precum „Nu îi mai dai ( voie) să mănânce?”. Nici eu, nici el, nu ştiam exact ce am putea răspunde. Pierdut undeva între nedumerire şi amuzament, doar ridica din umeri şi răspundea ori „Nimic”, ori cu o glumă. Eu luam întrebarea în sensul ei literar, imaginându-mi o tipă forţată de prietenul ei să slăbească, prin metode nu foarte ortodoxe, şi mă abţineam să nu râd.

Adevărul e că nu am slăbit pentru a încăpea mai bine în cada lui ori pentru a fi mai uşoară în braţele lui. Pot spune, în schimb, că deşi el „nu mi-a făcut nimic” ca să slăbesc, faptul că am slăbit „a făcut” ceva relaţiei noastre.

Am descoperit că să alerg cu el e o activitate plăcută la finalul unei zile monotone sau agasante. Renunţarea mea la ciocolată a devenit şi un obicei de-al lui, deşi nu am plănuit asta. M-a redescoperit, aşa cum eram atunci când m-a cunoscut, şi poate a descoperit o faţă…nu neapărat superficială a mea, cât una care şi-a dat seama că dincolo de „ toţi oamenii sunt frumoşi”, societatea îţi judecă aspectul fizic. Nu am slăbit nici pentru a mă încadra iar în ceea ce societatea consideră „acceptabil” şi încă sunt de părere că tot ceea ce contează cu adevărat este ceea ce suntem, nu cum arătăm, însă, atunci când treci printr-o astfel de transformare, când ajungi să nu te mai încadrezi într-un grup cu care uneori încă te identifici, te face puţin confuz.

Ne-am îndrăgostit, împreună, de fructe şi de felurile în care le poţi combina. Am descoperit nucile caju ca alternativă de snack, în loc de popcorn sau nachos. Şi pentru că se pare că sunt loială nu numai oamenilor dragi, ci şi anumitor produse, am înlocuit ciocolăţile Milka cu ciocolata neagră cu 85% la sută cacao de la Heidi pe care implicit o cumpără şi el acum. ( Iar, nu a fost ceva ce am plănuit neapărat).

Când slăbeşti, dacă o faci pentru alţii, parcă e doar o constrângere. Dacă o faci pentru tine, la un moment dat devine o provocare a minţii, nu a corpului. Dar transformarea prin care treci e şi despre cel de lângă tine, despre cum trebuie să înţeleagă şi accepte că eşti acceaşi persoană, dar în acelaşi timp puţin schimbată.

Încap mai bine în cada lui şi poate că m-ar simţi mai uşoară dacă m-ar ridica în braţe, iar Milka a pierdut doi clienţi fideli, dar nu, nu am slăbit pentru el. Iar dincolo de schimbarea asta, am acelaşi suflet.

Reclame

Un gând despre „Nu, nu am slăbit pentru el…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.