Răsărituri cu miros de Crăciun

Nu a trăit vreodată experienţa vreunui „walk of shame”, când, în zorii zilei, privirile celorlalţi i-ar înfiera pe trup etichetele „ruşinii” şi ar judeca promiscuitatea ei sexuală. Mereu pleca noaptea. Era ceva în acele plimbări nocturne spre casa ei, în liniştea din jur, care o făceau să simtă o beatitudine stranie. Nu asculta muzică, nu mergea cu paşi repezi, ci se bucura de linişte.

Erau rare nopţile când făcea aceste alegeri pentru care societatea stabilise că este o „femeie uşoară”, fără să mai aştepte şi replica ei. Se îmbrăca mereu într-o rochie roşie, simplă, peste care îşi punea un sacou negru. Îşi strângea părul blond-roşiatic intr-o coadă de cal, se dădea cu puţin gloss, se încălţa în pantofii negri pe care nu îi mai purta in restul timpului şi pleca spre cine ştie ce pub sau club. Acolo, îşi comanda întotdeauna limonadă cu căpşuni sau cu mentă- îşi impusese să fie trează, cumva stăpână pe situaţie- şi aştepta, la bar, ca cineva să o invite la dans sau să o abordeze cu cine ştie ce replici de agăţat.

Avea un miros foarte dezvoltat, mulţi dintre prietenii ei îi spuneau că ar putea fi parfumier- şi dincolo de parfumul pe care îl foloseau, le distingea mirosul natural. Ar fi putut scrie o teză despre cum mirosul fiecărui bărbat influenţează comportamentul lor sexual. La un moment dat, escapadele ei nu mai erau despre aventuri de o noapte, ci despre provocarea de a întâlni bărbaţi care să dezmintă tot ceea ce le şoptea despre ei felul în care miroseau. Uneori era surprinsă, alteori nu.

Pleca în toiul nopţii spre locuinţa sa, imediat după ce ei adormeau- nu înainte de a intra in baia lor şi a se da puţin cu parfumul pe care îl folosiseră în noaptea respectivă. Îşi dezvoltase cumva „fetişul” ăsta care îi oferea o impresie stranie că ar fura cumva o parte din identitatea lor. Se plimba pe străzile pustii, mirosind a ei, şi nimeni nu ar fi ghicit că doar cu câteva momente înainte avusese orgasm. Ajungea acasă la ea şi îşi punea hainele respective într-un colţ special al dulapului. Prietenele ei apropiate, care ştiau de existenţa lui, nu înţelegeau cum poate să separe sexul de orice emoţie.

În noaptea aia, se plictisise groaznic, deoarece o abordaseră doar bărbaţi într-o relaţie, unii dintre ei chiar însuraţi- şi o altă regulă de a ei era să nu accepte să plece cu ei. Învăţase cum să îi distingă de cei singuri. A ieşit din club după ce al patrulea bărbat, care nici nu se mai chinuise să îşi ascundă verigheta, folosise o replică pe care o citise, în mod evident, pe internet.

Bucuria de a se plimba în deplină linişte a fost întreruptă atunci când l-a întâlnit. Trecuse pe lângă ea, val vârtej. Era fugărit de un poliţist, dar râdea în hohote. Niciodată nu a înţeles cum de a ales, în acea clipă, să se implice şi ea- să nu mai fie doar un spectator. A alergat în urma poliţistului.

-Ce se întâmplă? a strigat la poliţistul care reuşise să îl prindă pe tânăr.

-Îl cunoşti?

Rămăsese ca în transă. Străinul ăla cu părul de o nuanţă apropiată cu a ei mirosea cumva a Crăciun, a speranţa aia pe care o aveai, copil fiind, că ai să te trezeşti descoperind sub brad exact cadoul pe care îl vroiai. Mirosea a copilul pe care intuia că nu îl va avea niciodată.

-E…verişorul meu.

– Uite, sunt destul de obosit…Vorbeşte cu el şi spune-i că nu e o idee bună să vandalizezeo secţie de poliţie!

– Da, vă rog să îl scuzaţi!  Trece prin nişte momente mai grele…

Poliţistul a dat din cap, dezaprobator, şi a plecat. Tânărul încă râdea.

-Vandalizat? a şoptit, curioasă.

-Un graffiti amărât…Vrei un joint? Mai am puţină iarbă.

A tresărit, speriată. Poliţistul încă se distingea, în depărtare, iar el aproape că strigase.

-Nu, e ok…

-Treaba ta, e de calitate! Hai să mergem să patinăm.

Era ceva cu el, o căldură cum nu mai întâlnise de mult, aşa că a acceptat. Au patinat ore bune, apoi s-a plâns că îi era foame şi că nu prea găseşti în miezul nopţii să mănânci altceva decât shaorma, aşa că s-au oprit la un astfel de fast-food, unde a început să vorbească cu ea ca şi cum ar fi ştiut-o dintotdeauna. Era fascinată de felul în care trecea de la lucruri serioase la aberaţii care o făceau să râdă din toată inima.

Nici nu observase când s-a crăpat de ziuă. Noaptea care o făcea să se simtă atât de confortabil trecuse, iar acum se simţea ciudat de vulnerabilă, de expusă privirilor celorlalţi. A insistat să o conducă până în faţa blocului ei. Când au ajuns acasă la ea, i-a spus, şoptind, aproape ca o părere, încă surprinsă de propria persoană şi de cum în acea noapte îşi abandonase rutina în totalitate:

-Pot să te îmbrăţişez?

În loc de răspuns, a luat-o în braţele lui, mai puternic decât o făcuse vreodată mama ei. Voia doar să îl miroasă mai îndeaproape. Niciunul dintre bărbaţii cu care îşi petrecuse nopţile nu o făcuseră să simtă ceva dincolo de piele. Simţea cumva, în îmbrăţişarea aia, cum îi vibrează sufletul.

-În semn de mulţumire că m-ai scăpat de poliţistul ăla, vrei să ieşim pe undeva în seara asta? Să îţi fac cinste cu o bere…Sau un joint…

Era fascinată de felul în care îi sclipeau ochii, atunci când glumea.

-O bere e ok…

Primul lucru pe care l-a făcut, când a ajuns în apartamentul ei, a fost să îşi arunce rochia roşie.

Şi-au dat întâlnire la un pub. Se îmbrăcase în nişte blugi albaştri, într-o cămaşă cu carouri şi se încălţase în converşii ei preferaţi. Au comandat nişte beri. Dincolo de mirosul lui natural care încă îi făcea sufletul să tresară, se dăduse cu un parfum puternic, dar în acelaşi timp dulce. Dacă ar fi fost îmbrăcată în rochia aia roşie iar el doar un străin care ar fi abordat-o, ar fi plecat spre locuinţa lui cu premisa că are un comportament sexual sănătos, normal, fără înclinaţii ciudate sau complexe stranii.

A ştiut imediat, în secunda în care a invitat-o la el acasă, că nu avea intenţia de a face sex cu ea. Doar voia să mai stea de vorbă, într-un loc mai liniştit. Au urmărit toate filmele din seria Star Wars în acea seară. Când s-a plimbat, pe jos, dimineaţa, spre apartamentul ei, a rămas surprinsă cât de plăcută e de fapt o astfel de plimbare în zori de zi.

După o lună de astfel de întâlniri, a surprins-o cu o formă amuzantă de a a-i pune întrebarea „Vrei să fii prietena mea?”. S-a trezit, într-o seară, cu o vizită de la poliţistul de care îl scăpase în noaptea când se cunoscususeră. Aproape că a ţipat la ea: „ V-am spus să aveţi grijă de vărul dumneavoastră, domnişoară! Veniţi să vedeţi ce a făcut!” A condus-o la patinoarul unde au petrecut o mare parte din prima noapte când se cunoscuseră, unde o aştepta el, cu o pancartă pe care scria: „Vrei să fii prietena mea?”

Când l-a îmbrăţişat, s-a gândit la momentul ăla când a decis să se implice, atunci când era alergat de poliţist, şi a mulţumit hazardului că în seara aia nu a abordat-o vreun bărbat neimplicat în vreo relaţie şi a avut, astfel, şansa de a-l întâlni. Dintr-o amorţeală a sufletului colecţiona, în unele nopţi, pe pielea ei parfumurile altor bărbaţi, dintr-o convingere că dincolo de miros, nu o pot surprinde cu altceva.

După ce au făcut sex, a fost uimită de cât de bine e să adormi în braţele celuilalt, după. Nu a regretat că îşi refuzase asta, pentru că ştia că nu ar fi găsit în braţele vreunui necunoscut cu care avusese aventuri de o noapte ce a descoperit în îmbrăţişarea lui caldă, cu miros de Crăciun. Un „acasă” şi mai ales persoana aia lângă care, în zorii zilei, orice etichetă pe care ar încerca alţii să o lipească de pielea ta, nu mai te afectează cu nimic

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.