Ce am învăţat după un semestru de master la Antropologie

9da86526bf016c24c1f6a5590c8809f7 Suntem diferiţi, şi după un semestru la masterul de Antropologie am descoperit că aceste diferenţe nu trebuie analizate în termeni de „superioritate” şi „inferioritate”. E un exerciţiu destul de interesant să încerci să nu mai consideri că ceea ce face celălalt este „o prostie, lipsită de sens”.

Suntem diferiţi, dar suntem asemănători prin felul în care obiceurile, ritualurile, tradiţiile noastre pot fi explicate dincolo de „aşa se face”.

Nu am vizitat locuri „exotice” ( de altfel, am aflat că exoticul în sine, nu există), însă, acum aproape un an, am fost „şocată” de un Celălalt diferit atunci când am vizitat Dublin. Chiar în spatele hostelului unde eram cazată, începeau străduţele din Temple Bar. În fiecare seară, pe aceste străduţe petreceau, ameţiti de alcool sau iarbă, o mulţime de tineri. Era o frenezie acolo, râsete, „dansuri” spontane, dar nu era o atmosferă care te făcea să te simţi în pericol. Dimpotrivă, oamenii de acolo ofereau impresia că, într-un fel, se ştiu toţi între ei, că sunt prieteni între ei şi, automat, şi prieteni cu tine, turistul ăla treaz care nu are intenţia de a petrece până în zori, ci de a se duce la cazare. Pub-urile erau pline, înăuntru se cântau la unison cântrce de ale lor sau melodii rock.

Eram puţin şocată de acea atmosferă şi mai ales de felul în care se plimbau pe străzi îmbrăcaţi doar în cămăşi cu mânecă scurtă în cazul băieţilor şi rochii subţiri în cazul fetelor. Eu aveam polar şi geacă pe mine. Deşi am prins o vreme însorită cât am vizitat Dublin şi am făcut cunoştinţă doar o dată cu ploia irlandeză, noaptea se lăsa frig. Îmi amintesc că l-am întrebat o dată, pe prietenul meu: „ De ce se îmbracă aşa subţire, nu le e frig?. „ Când bei, nu mai simţi frigul”, mi-a răspuns el. Am aprobat, deşi întrebarea mea depăşea cumva explicaţia ce ţinea de biologie. Mai mult, aş fi vrut să ştiu de ce se poartă aşa- de unde vine pofta asta de a petrece, indiferent de zi, beţia asta. Dar „De-ce-ul” ăsta venea dintr-o poziţie nu neapărat de superioritate, cât de incompatibilitate, de „ Eu nu vă pot înţelege, nici nu vreau să vă înţeleg. Sunteţi doar nişte beţivani.”

Dacă m-aş mai plimba acum prin Temple Bar, după un semestru de master de Antrpologie, ar fi un altfel de „De ce”. „De-ce-ul” cuiva din afară care vrea să înţeleagă cu adevărat un fenomen, un Celălalt diferit, nu să îl considere incompatibil cu viziunea lui de a vedea lumea.

Iar asta e ceva chiar frumos.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s