Dacă lunile ar fi oameni: Martie

tumblr_lql9bhvyKW1qca68yo1_500_largeMartie s-a născut cu părul de foc şi pistrui, iar toţi porii ei emană prospeţime.

Martie ştie foarte bine că nu există Moş Crăciun, însă preferă să creadă că dincolo de lumea asta, aşa cum o ştim, există magie: că noaptea, în pădure, apar tot felul de spiriduşi şi că universul este condus de echilibru.

Plinuţă, dar departe de a fi grasă, cu un stil feminin, fără a fi elegantă, are un farmec unic. Ştie să îi asculte pe ceilalţi şi e acolo, pentru prietenii ei, fără să aştepte nimic în schimb. Iar loialitatea ei e mai intesă decât pletele-i vulcan.

Martie şi-a pierdut virginitatea când avea 16 ani, într-un cort, la munte, cu prima ei iubire din liceu, dar niciodată nu şi-a pierdut inocenţa. Însă, în ciuda acestei trăsături, nu este naivă. Ştie că există întuneric, răutate şi monştri care nu aparţin folclorului, ci realităţii, aşa cum ştie că există lumină, bunătate şi…nu neapărat îngeri, cât oameni care îşi păstrează demnitatea indiferent ce se abate asupra lor. Dincolo de alura ei copilărească, e demnă, dar nu epatează cu asta, nu se consideră superioară.

Martie are câţiva prieteni bărbaţi, care o văd ca pe sora lor mai mică şi cred că e de datoria lor să o ferească de prădătorii cărora le-ar fi atât de uşor să o rănească…Niciunul nu s-a îndrăgostit de ea, şi nici ea nu s-a îndrăgostit de vreunul. Atunci când se îndrăgosteşte, prospeţimea ei devine rai şi nu poate ascunde atâta lumină. Deşi o persoană timidă, Martie, atunci când se îndrăgosteşte, face întotdeauna primul pas. A 2-a oară a fost cifra magică din viaţa ei, atunci când l-a întâlnit pe Iulie în vacanţa ei prin Buenos Aires, cadoul părinţilor ei după ce a absolvit facultatea. Despărţirea de prima ei iubire din liceu nu a fost dramatică, pur şi simplu, după absolvirea liceului, el a dat la Medicină, ea la Arte, şi drumurile lor s-au despărţit.

Unii oameni nu înţeleg cum de e atât de senină. Se întreabă unde îşi ţine ascunşi demonii. Şi Martie îi are…Temeri, momente când se desconsideră, anumite anxietăţi, însă, în fiecare zi, le şopteşte: Ce spiriduş o să mai găsim azi prin pădure?”.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s