Dragă Elsa…(II)

107b7e5aeaccc83861c80946f65c6db7Dragă Elsa, am realizat că poate niciodată nu am să fug în troiene, pentru a-mi înălţa castelul, departe de toţi cei care ar rămâne în urmă, îngroziţi de ce se află sub mănuşile mele. Că, acele rare momente când îmi voi mai scoate mănuşile, vor fi doar atât, nişte scurte străfulgerări. După ce vor trece, am să mă întorc înapoi la mănuşi.  La gloata care aşteaptă de la mine să îmi joc rolul de figură responsabilă în tăcere, în timp ce ei îşi permit să nu le pese.

Mi-am dat seama că poate niciodată nu o să descopăr cum e ca cineva să înfrunte gerul pentru tine, pentru a te salva, pentru a te aduce înapoi acasă. Pentru că i-am făcut să creadă că mănuşile alea sunt lipite cu super-glu, când de fapt sunt mai fragile decât o foaie de vânt în mijlocul unei tornade.

Dar Elsa, nu te invidiez pentru fuga asta a ta. Şi eu îmi înalţ castelul, zilnic, în tumultul celor care trec peste el, dărâmându-l. Îl reconstruiesc, de fiecare dată. De asta am nevoie de mănuşi.

Reclame

Un gând despre „Dragă Elsa…(II)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.