Daca lunile ar fi oameni: Mai

Mai este uneori un copil inocent care descopera lumea cu speranta, incredere si vitalitate, alteori un mizantrop care loveste in ceilalti cu adevaruri colturoase. Dar niciodata nu ai sa stii daca, atunci cand ai sa iesi cu el la o bere, te vei intalni cu o varianta adulta a lui Tic din Ciresarii sau cu un fel de Doctor House.

Cu parul blond-roscat si cativa pistrui, pare un fel de spiridus din folclorul irlandez, doar ca nu e pus pe glume. Vrea doar sa cunoasca, sa inteleaga anumite lucruri din domenii diverse precum stiinta, arta, tehnologia, insa nu dintr-o sete de cunoastere, nu din dorinta de a purta conversatii intelectuale, ci doar pentru ca vrea sa inteleaga trecutul, sa se bucure de prezent si sa anticipeze cumva viitorul.

Pasiunea lui pentru fotografie nu izvoraste dintr-o angoasa, ci e modul lui de a se juca cu Universul. Lucreaza ca fotograf pentru evenimente, ceea ce ii permite ca in general sa nu se plictiseasca.

Pana sa o intalneasca pe Octombrie, a frant cateva inimi care s-au indragostit de lumina din el, de zambetul sau cald, pofta sa de viata si nu i-au inteles momentele de furtuna. Clipele cand refuza sa iasa la joaca cu viata si, ursuz, ii reprosa acesteia lipsurile pe care le are. Si mai ales care se speriau de vijeliile ocazionale, de momentele cand raceala lui ar fi uimit un sociopat.

Dar Octombrie nu se sperie si nu pleaca. De prima oara cand a intalnit-o, a simtit nevoia de a o cunoaste. De a purta cu ea o conversatie sincera, de la suflet la suflet, cumva ancenstrala. Mult dupa aceea, a simtit si atractia sexuala fata de ea, cand fata a renuntat, intr-o zi, la pulovarele ei, si a venit la un eveniment unde lucra el in acea noapte imbracata intr-o rochie. Toata noaptea a avut impresia ca barbatii din jur sunt niste pradatori iar el trebuia cumva sa o scoata din acel loc.

Mai nu intelege de unde vin acele momente ale lui aprige. Nu a avut o copilarie disfunctionala, nu a avut vreo trauma. E ca si cum atunci cand s-a nascut, universul a vrut sa balanseze putin situatia cand a observat ca e prea mult yang in sufletul lui si a picurat o picatura de yin, latenta majoritatea timpului, ca un crivat ucigator uneori. Dincolo de ea, Mai e doar inocenta, curiozitate si pofta de viata.

Mai e ca un vesnic adolescent care e intrebat mereu de buletin atunci cand ar cere tigari sau alcool la vreun magazin, dar ale carui sclipiri ocazionale din privire te-ar face sa crezi ca Fifty Shades of Grey e o nimica toata fata de ce se intampla in viata lui intima.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s