Fahrenheit 451- sau cum sa te „trezesti” citind

dd7917faa373924794134a4c00603b10Fahrenheit 451 e genul de carte pe care o citesti intr-o ora, doua, dar care apoi te „bantuie” toata viata, in masura in care iti trezeste constiinta si te face sa iti pui tot felul de intrebari si sa iti analizezi viata prin prisma diferentei dintre autenticitate/iluzia unui spectacol fabricat de guvern pentru a controla populatia ce caracterizeaza societatea distopica imaginata de Ray Bradbury.
Nu am citit pana acum altceva de Bradbury, iar de Fahrenheit 451 am auzit asa cum auzi de Ana Karenina, Fratii Karamazov sau Holmes. Nu am stiut, de asemenea, nimic despre subiectul cartii, pana acum doua zile, cand am gasit pe Pinterest un citat din carte, cu vorbele adresate de Clarisse lui Guy despre sociabilitate. Am citit apoi descrierea cartii pe Elefant.ro si mi-a placut asocierea dintre „distopie” si „societate in care cititul e interzis iar cartile sunt arse”. Cum pe Elefant nu mai era disponibila, am plasat comanda pe Librarie.net.
Am citit-o in drum spre casa, in tramvaie, am citit-o in timp ce imi asteptam sora si apoi acasa, in pat, iar tot acest proces cred ca a durat doua ore adunate. Am citit-o oprindu-ma din cand in cand ca sa exclam, in sinea mea, „Wow!”
Fahrenheit 451 prezinta o societate distopica sub amenintare permanenta de razboaie, in care cititul este interzis, iar rolul pompierilor este sa arda carti. Oamenii isi gasesc confortul in spectacol, in televiziune, si toata lumea e fericita pentru ca nimeni nu isi pune intrebari. Firul naratiunii ce urmareste drumul lui Guy Montag, un pompier care, din a da foc cartilor ajunge sa se alature organizatiei unor fosti intelectuali al caror scop clandestin e sa perpetueze cunostintele din carti este construit asemenea unei explozii, unui incendiu care trebuie sa mistuie totul pentru a face loc apoi posibilitatii izbavirii. Metafora lui Granger, un intelectual din grupul pe care il intalneste Montag dupa ce scapa din oras, a destinului pasarii Phoenix ce se aseamana cu destinul oamenilor, e sugestiva pentru societatea imaginata de Bradbury.
Fahrenheit 451 nu poate fi povestita fara sa simti ca orice ai povesti despre actiunea in sine, ramane ceva ce nu ai cum sa acoperi. E o carte pe care atunci cand o citesti esti acolo si simti zbuciumul protagonistului. Felul in care el se trezeste te trezeste si pe tine. Desi scrisa la persoana a treia, cititorul se identifica cu frenezia, nebunia lui Montag in modul in care intreaga lui viata se schimba in cateva zile. Montag iti arde si tie casa. Iti pune pe jar convingerile ca e bine asa cum traiesti o viata confortabila, cautand distractii. Strigatul lui catre Mildred „Nu trebuie sa fim lasati in pace, din cand in cand chiar trebuie sa fim scuturati zdravan. De cand nu te-a mai framantat nimic, niciun lucru cu adevarat important?” e ce iti strigi tu in oglinda cand termini de citit cartea.
Am avut impresia ca e cat se poate de actuala aceasta tendinta a noastra de a cauta distragerile, spectacolul, iar discursul capitanului Beatty catre Montag in care ii explica de ce e dezirabil sa arzi carti si sa interzici cititul mi s-a parut ca este discursul politicienilor catre noi toti, acum. Desi nu ardem carti la acest nivel.
Mi-a placut finalul si ideea ca in a-ti aminti este salvarea. Ca noi toti suntem, intr-un fel, exponatele a tot ceea ce acumulam, de-a lungul timpului. Ca putem iesi din Pestera ajutandu-ne unii pe altii, punand la comun ceea ce stim intr-un scop util. M-am identificat putin cu Clarisse, cea care, alaturi de batrana care a preferat sa moara alaturi de cartile arse, a fost motivul trezirii lui Montag.
Sunt carti pe care le citesti si iti induc o stare dulceaga, de moleseala, si carti care te trezesc. Carti pe care nu e bine sa le citesti atunci cand te gandesti ca mai bine iti dai demisia decat sa continui sa te duci ca un robot la locul ala de munca care nu iti ofera nicio satisfactie, pentru ca exista sanse mari ca dupa ce le citesti, sa faci asta.
Eu nu mai sunt aceeasi ca ieri, inainte sa citesc Fahrenheit 451.
„Fahrenheit 451-temperatura la care hartia din care sunt facute cartile ia foc si te mistuie.” Asa suna nota de inceput a cartii.
Tu la cat te mistui? In cazul tau, de ce e e nevoie ca sa ajungi dincolo, ca Montag?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.