Dacă lunile ar fi oameni: August

e04291631925ecfe4deb3e9e390f6b1c  August se plimbă prin mulţime, cu părul ei de abanos ce îi cade drept pe spate, observând şi în acelaşi timp participând la spectacolul numit viaţă. Îşi ghidează paşii după două reguli, din punctul ei de vedere simple: atunci când participă, nu există cale de mijloc: e totul sau nimic. Iar clipele în care preferă mai degrabă să observe, sunt momentele în care îşi adună energia pentru a putea oferi apoi totul.

Spiritul ei solar e diferit de cel ale camarazilor Iunie şi Iulie. Dincolo de căldura pe care o emană, are o parte rece prin felul în care nu simte nicio vinovăţie atunci când hotărăşte, uneori brusc, să nu mai ofere nimic acolo unde cu o zi înainte oferea totul. Dorinţa ei de a trăi o viaţă în care să se bucure, pur şi simplu, de fiecare moment, e mai puternică decât orice senzaţie de regret. Ea nu înţelege ce ascund în ele literele cuvântului „dor”, dar, în momentele când îşi impune reflexia, îi e dor de propria persoană.

Caldă şi energică, e genul de femeie pe care o poţi vedea la cinci dimineaţa îmbrăcată în trening şi nişte adidaşi tociţi, alergând, iar la nouă seara bând dintr-un pahar de vin, îmbrăcată într-o rochie roşie şi încălţată în pantofi cu toc. Atrage admiraţia nu pentru că ar fi neapărat frumoasă, ci pentru că ea ştie, pur şi simplu, că e frumoasă. Atunci când, nemachiată, mănâncă cu poftă dintr-un frigărui la un foc de tabără sau atunci când, în lumina reflectoarelor, mai susţine un discurs.

Antrepenoare şi independentă, îşi este sie însăşi de ajuns. A avut câteva relaţii, scurte. După câteva luni de pasiune, partenerii ei oboseau să alerge după ea, ori ea se plictisea să îi aştepte.

Un om al acţiunii, preferă să îşi trăiască momentele de introspecţie în singurătate, de care nu se sperie. Când iese în lume, nimeni nu observă că ochii ei căprui ascund nuanţe intense, ale unui dor straniu. Pentru lume, e femeia aceea cu un caracter straniu, caldă, deschisă, şi în acelaşi timp rece. Dincolo de asta, ea ştie foarte bine cât de simplă este de fapt: vrea doar să trăiască, intens, tot ceea ce ea decide să trăiască. Doar că, atunci când se opreşte, din alergat, dimineaţa, şi bea din smoothie, atunci când ajunge pe vârf de munte şi se trânteşte în iarbă, când, la vernisaje, rămâne ultima persoană din sală, admirând poze şi tablouri, ai observa umbra unei tristeţi pe chipul ei senin, născută din conştiinţa faptului că, în nevoia de libertate, de a nu fi îngrădită de nicio colivie, pierde anumite lucruri care pentru alţi oameni înseamnă „acasă”, căreia ei îi lipseşte.

August e singura care ştie, în momentele ei de reflexie, e că îi e dor doar să îşi permită ei însăşi să îi fie dor.

 

Reclame

Un gând despre „Dacă lunile ar fi oameni: August

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.