În apărarea „zonei de confort”

“Nimic bun nu se întâmplă în zona de confort. Nu ai să găseşti acolo sursa creativităţii, ci în afară. Cât mai departe, cât mai intens, de preferabil cât mai periculos-aşa trebuie să îţi trăieşti viaţa. Iar dacă poţi evita să te ataşezi de persoane, şi mai ales de lucruri, acele mici obiecte care conduc la tabieturi ce formează această zonă de confort- cât mai bine. Sări de pe stânci, sărută necunoscuţi, şi încarcă-te cu adrenalină, pentru că floarea din camera ta şi felul în care îţi bei ceaiul în fiecare dimineaţă din ceaşca de porţelan moştenită de la bunica e rutină. E moarte.”

Cam asta auzim, des, sub o formă sau alta…Iar să îi spui unei persoane preponderent introvertite să renunţe la zona de confort, e ca şi cum i-ai spune că din secunda următoare trebuie să încerce să nu mai respire.

Pentru unele persoane, zona asta de confort nu e rutină, e exact sursa creativităţii. E ceea ce ne face să ne strălucească ochii atunci, când în lume, performăm pentru alţii. Să ştim că există acel loc familiar, cald, unde performăm pentru noi. Şi mai ales, nu e o grotă care ne separă de restul lumii, care înseamnă moarte, e exact ceea ce ne face să ne simţim vii, pentru că dincolo de lucruri, în zona asta de confort am adunat „oamenii noştri”. Tribul nostru. Pot să fie cinci sau cincizeci de persoane. Pot să trăiască cu noi în casă sau să ne despartă de fapt o mie de kilometri. Ei sunt în „zona noastră de confort” pentru că alături de ei, nu mai simţim niciun fel de presiune de a ne mai preface că şi noi am căuta de fapt depărtarea, pericolul, şi descărcări intense de adrenalină. Că pentru noi, a avea o experienţă nouă nu înseamnă neapărat căutarea pericolului, ci descoperirea diversităţii care ne înconjoară.

Noi, persoanele preponderent introvertite, putem să „ducem” destul de multe. Rezistăm în tumult, în agitaţie, mie una a ajuns chiar să îmi placă acest tumult…Însă, ia-ne zona asta de confort şi ne iei energia interioară. Motivul pentru care ducem tot felul de bătălii, ştiind că la sfârşitul zilei există acest loc şi timp care se potriveşte cu ceea ce suntem. E un fel de paradox: „zona asta de confort” e cea care ne dă curajul să încercăm lucruri noi. Pentru că, da, nu poţi trăi fără să încerci lucruri noi, iar rutina chiar  e letală.

Într-adevăr, nu poţi să trăieşti doar în zona de confort, iar pentru unele persoane acest „loc” chiar reprezintă o rutină letală, un pământ infertil. Însă, pentru altele, e pământul roditor de unde primesc  seva pentru a putea apoi să crească, în lume, şi să trăiască experienţe interesante, noi. E ceea ce ne dă avântul. Şi, de fapt, nu e un loc fizic- e o parte din noi.

Am să urc pe munte şi am să alerg, dar nu pentru adrenalină. Nu ca să ies din zona mea de confort. Nu pot să ies din ceva care îmi e cumva, intrisec.

Separă o broască ţestoasă de carapacea ei. Spune-i unei persoane preponderent introvertite că zona de confort e doar moarte. E cam acelaşi lucru.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.