Dacă aş fi frumoasă…

Dacă, pentru o zi, aş fi frumoasă, şi nu vorbesc de frumuseţea relativă, acolo unde alegem noi să o vedem, ci de cea care este, pur şi simplu, într-un chip simetric, angelic, şi într-un corp neted, ferm…Dacă aş sti că faţa mea chiar şi neacoperită de machiaj ar putea să apară pe panourile publicitare, iar trupul meu chiar şi acoperit de un sac ar face privirile celorlalţi să se întoarcă…

M-aş plimba, prin lume, mimând o indiferenţă cu tente copilăreşti, cu picioarele mele lungi, fără urmă de celulită, şi părul lung, mătăsos şi auriu căzându-mi în valuri pe o parte, ştiind în sinea mea că, într-un alt secol, şi eu aş fi putut distruge Troia, dar încercând să ignor asta. Aş fi amica tuturor, dar prietena nimănui, întotdeauna mai departe, atunci când lumea ar încerca să descopere ce ascund dincolo de ochii mari, verzi sau albaştri, cu gene lungi, ce poveşti pot spune, dincolo de chipul meu frumos.

Mi-aş permite, uneori, să fac pe proasta, chicotind la glume poate răsuflate, învârtindu-mi o şuviţă de păr pe deget, prefăcându-mă că nu ştiu istoria filosofiei şi că acasă mă aşteaptă bunul meu prieten Dostoevsky. Aş juca jocul ăsta din când în când, doar ca să mai observ privirea blândă, iertătoare, a celorlalţi: „e, nu prea o duce capul, dar doamne ce frumoasă e!”.

Nu aş avea remuşcări dacă aş fi uneori răutăcioasă. Mi-aş vedea de drumul meu, ignorând privirile pe care le atrag datorită felului în care arăt, urmărind să îndeplinesc ceea ce vreau să îndeplinesc. Poate că aş avea o mică satisfacţie la gândul că, în relaţia cu partenerul, eu aş fi cea care deţine „puterea” prin faptul că uneori, uitându-se la mine, s-ar gândi cât de uşor mi-ar fi să plec, ori şi-ar spune: „Cum poate sta o femeie ca ea cu unul ca mine?” Nu contează că poate şi el ar fi tras un loz norocos la această loterie a genelor, cumva, frumuseţea mea m-ar face să ies în evidenţă, când ne plimbăm braţ la braţ în lume.

La sfârşitul zilei, aş adormi în braţele lui, dar cumva singură, întrebându-mă cum se simte umilinţa şi alegând să uit cum a mai trecut o zi în care iar am atras privirile şocate ale tuturor necunoscuţilor, deşi m-am plimbat în ziua de primăvară îmbrăcată în nişte blugi, un tricou alb, şi m-am dat pe buze cu puţin gloss. Priviri de: „Cu frumuseţea asta, poţi conduce lumea, iar noi te vom judeca şi te vom condamna pentru asta.” Aş merge, cu părul meu lung fluturând în vând, răspunzându-le printr-un zâmbet puţin obosit, care ar contrasta cu chipul meu de înger: „Dar niciodată nu am vrut lumea.”

Iar a doua zi, m-aş trezi în corpul meu plin de imperfecţiuni, mi-aş îmbrăţişa toate insecurităţile şi mi s-ar părea că umilinţa are gust de dulceaţă de vişine. Şi aş începe o nouă zi pierdută într-un anonimat al normalităţii, al unui chip banal care nu atrage atenţia nici datorită unei frumuseţi şocante, nici datorită vreunor trăsături urâte în mod evident. Ştiind că nu aş putea naşte vreun război şi fiind total mulţumită de asta.

Reclame

Un gând despre „Dacă aş fi frumoasă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.