O mama oarecare catre copilul ei, 30.10.2020

b7fb413b0139d1df776aa56cbb392704                         Dragul meu,

O sa te intrebi de ce, cand apas, cu un click, pe On this day, in ziua de 30 octombrie, o sa oftez, iar ochii o sa mi se intunece de o tristete stranie. Poate vei vedea, la televizor, stiri comemorative, si ochii tai ce inca privesc lumea ca pe un loc plin de minuni nu or sa inteleaga acele imagini.

O sa inchid televizorul, o sa te strang in brate si o sa iti povestesc, incercand sa cenzurez cumva negarea, furia, negocierea, depresia si greutatea unei acceptari incomplete, cu gust amar, ce ne-a cuprins dupa seara de 30 octombrie 2015. Toata fiinta mea o sa iti ceara scuze pentru mica bucata de inocenta pe care ti-o voi fi furat din suflet. Partea care poate era convinsa ca lumea e la fel ca in povestile pe care ti le citesc, seara, despre binele care triumfa asupra unui rau concretizat intr-un monstru din carne si oase.

Va fi ziua in care am sa iti spun ca raul uneori nu e un monstru care pandeste in intuneric. Nu e un psihopat sau un criminal. Nu e un om care e convins ca trebuie sa isi impuna ideologia asupra unor mase. Raul uneori e ascuns adanc intr-o structura care permite ca astfel de tragedii sa se intample. Iar capetele balaurului sunt ridicarea din umeri la intrebarea „De fapt, cine e responsabil?”, pasarea vinei, trecerea cu vedere a anumitor lucruri. Si nu stii unde sa lovesti cu sabia, pentru ca nu poti stabili exact originea acestui „rau”. Nu stii unde sa pui degetul sa astupi rana asta.

Si daca ma vei intreba „Dar de ce?”, o sa tac si nuanta de tristete din ochii mei o sa se mai inchida putin. Daca ai sa ma vezi, uneori, ca ma intristez brusc, ai sa stii la ce ma gandesc. Nu intr-o zi de octombrie, anul X. Intr-o dimineata oarecare, cand imi beau cafeaua. Intr-o zi de vara cand ne plimbam prin parc.

Daca, peste ani, ai sa ma vezi cum, atunci cand te intorci dintr-un club in zorii zilei, dimineata am sa ma uit la tine multumind Universului ca te-ai intors, sa stii ca nu e doar grija de mama. E ascunsa, aici, amintirea serii de 30 octombrie 2015.

Dupa trecerea careia adanc in noi inca negam, ne infuriem, negociem, ne simtim sufletul trist si simtim marginile colturoase ale unei acceptari incomplete a unui rau abstract, pe care nu il poti arata exact cu degetul, pe care nu stii cum sa il elimini. Un rau format din mici fisuri in anumite structuri care, insumate, au dus la transformarea, intr-o secunda, a celebrarii vietii in haos, moarte. Fisuri peste care inca apasam cu talpile bocancilor si pe care nu le putem concretiza, imagologic, intr-un dusman comun.

O sa tacem impreuna, o vreme, si apoi iti  voi mai citi un basm. Chiar daca vei fi aflat ca in realitate, raul e mult mai complex.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s