Ziua în care mă voi ierta…

Va veni o zi în care am să mă iert…

Pentru toate momentele când ar fi trebuit să strig tot ce mă ardea în loc să tac. Şi pentru acelea când am strigat prea tare în urechile unor oameni surzi.

Pentru toate „Da-urile” şoptite când ar fi trebuit să spun, răspicat, „Nu” şi pentru toate acele „Nu-uri” trântite din teamă, instinct de conservare sau mândrie, când inima mea îşi dorea atât de mult să spun „Da.”

Pentru toţi mărăcinii pe care i-am adunat în tălpi, atunci când am alergat desculţă pentru persoane care, mergând în adidaşii lor confortabili, şi-ar alerga doar cursele proprii…Pentru toate medaliile pe care le-am obţinut doar ca să le etaleze pe propriul lor „hall of fame”, în timp ce al meu rămâne pustiu, pentru că, în cursele astea jucate pentru alţii, am uitat să mai alerg şi pentru mine…

Pentru felul în care mai îmi judec, uneori, imperfecţiunile corpului, făcându-l să se simtă ruşinat de faptul că e aşa cum e…

Iar în ziua în care mă voi ierta, soarele va răsări tot din acelaşi loc. Pământul se va învârte tot în jurul Soarelui. Însă inima mea va zâmbi, ştiind, în clipele de după, că în sfârşit i-am permis, iertându-mă, să îmi potolească mintea.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.