Scrisoarea unei viitoare mame către lume

1653854_720486257972958_692520171_n    Dragă lume, oricât de mult aş vrea ca tu să fii un loc în care copiii să nu ardă în cluburi iar Holocaustul să nu fi existat, am să îi povestesc despre Colectiv şi poate că într-o zi vom merge împreună la Auschwitz. Vezi tu, nu îţi cer să fii doar lapte şi miere pentru că, în viitorul apropiat, îmi vei găzdui copilul. Ştiu că nu ai cum să fii aşa.

Nu îţi voi cere să te transformi într-un fel de pântece imens, care să îl protejeze într-un spaţiu cald, unde să nu intre suferinţa, durerea, mizeria. Ştiu că va fi imposibil să nu cunoască şi aceste lucruri, şi nu pentru că tu vei avea ceva cu el- ci tocmai pentru că nu ai nimic cu nimeni. Te întâmpli, pur şi simplu, iar uneori te întâmpli şi în astfel de moduri. Iar eu nu am cum să îi fiu scut împotriva ta.  Ştiu, de pe acum, că va cunoaşte durerea pe care adesea nu o arunci în calea noastră în moduri catastrofale, ci în mici frustări de zi cu zi.

Însă, de asemenea, aşa cum îl vei forţa să înveţe cum să continue în ciuda acestor frustări, incompatibilităţi între felul în care se exprimă sufletul lui şi felul în care te întâmpli, ştiu că îi vei arăta şi cât de frumoasă eşti, tot prin mici momente. O să te blesteme uneori, dar o să se îndrăgostească de tine. Pentru că ai răsărituri frumoase. Pentru gustul cafelei sau ceaiului în dimineţile târzii. O să se aştepte să deţin răspunsuri la întrebarea: „De ce eşti aşa cum eşti?” iar eu o să îi spun: „Hai să le căutăm împreună.”

Ştiu că nu am cum să te opresc din încercarea ta de a-l modela după placul tău. Că va auzi sute, mii de „aşa ar trebui să fii.” Dar, aşa cum nu îmi aparţine mie, nu îţi aparţine nici ţie. Îşi aparţine lui înşişi. Şi de fiecare dată când tu ai să îi strigi: „Trebuie să fii aşa!” eu am să îi arăt imaginea lui din oglindă şi îi voi şopti: „Uite, asta eşti.”

Dragă lume, poate că mi-aş dori să fii un loc doar cald, doar lumină, dar şi umbrele pe care i le vei mai arunca în cale au rostul lor. Fii colţuroasă, fii cinică, fii crudă. Ştiu că, oricât de tare l-ai face uneori să te mai blesteme, îşi va continua mereu drumul, şi va găsi mici părţi din tine care sunt ingenue, pline de candoare, luminoase.

Dragă lume, dincolo de toate, între mine şi tine nu ar trebui să fie război. Vei fi ca o scenă în care am să îl sfătuiesc să aleagă autenticitatea. Iar în braţele mele va găsi mereu căldură.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s