Dorul atacă mai bine iarna (II)

de54e2f3dbb2fad1e14c5c08475068f6      Poate că dorul care te cuprinde în nopţile calde de vară e, într-un fel, rece. Îl simţi, undeva, departe, parcă străin ţie, în timp ce stai la un foc de tabără cu amicii tăi, mai bei încă un cocktail colorat intens ori, după o noapte petrecută la un festival sau concert, admiri un răsărit. Felul în care eşti mai aproape de trupul tău şi toată acţiunea din jur care te îndeamnă să fii participant amorţesc senzaţia de dor. Îl simţi, ca nişte ciupituri înfrigurate, dar îl alungi repede.

În schimb, dorul care ţi se cuibăreşte în suflet în nopţile lungi şi înfrigurate ale iernii te arde. În frig, în zăpada în care îţi afunzi picioarele şi înaintezi cu greu, în gândul la momentul în care ai să bei o gură de vin fiert sau ciocolată caldă, în întunericul care alungă mult mai repede lumina, îşi găseşte căminul în care să trosnească de căldură. E jarul din şemineul lângă care stai sperând să îţi încălzeşti trupul.

Îl simţi arzând constant şi te intrebi pentru ce sau cine arde, dar nu îţi dai seama. Poate dacă ai putea să îl proiectezi într-un spaţiu, timp sau, cel mai riscant, o persoană, l-ai mai stinge puţin. Dar pare că există acolo, pur şi simplu, din tenebrele din tine. Iar dacă cineva te întreabă „ De ce ţi-e dor?”, până şi răspunsul „De mine” ar fi un fel de minciună involuntară, pentru că adevărul e că nu ştii de cine sau de ce ţi-e dor, doar ţi-e dor.

Dorul atacă mai bine iarna pentru că iarna îi e mult mai uşor să găsească mici crăpături în aceste tenebre.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s