„Cartea neliniştirii”, un paradox intens

1528ae438830a2cb3e77de5d4bfe4f84Până să citesc „Cartea neliniştirii”, nu am ştiut mai nimic despre Fernando Pessoa. După ce am terminat de citit cartea, am simţit nevoia imediată de a reciti „Însemnările din subterană” ale lui Dostoievski, pentru a-mi reaminti de autorul lor şi pentru a putea apoi să mă „revolt” atât faţă de Bernando Soares, cât şi de povestitorul fără nume al Însemnărilor. Prea au conturat în cuvinte cele mai întunecate părţi din sufletul meu!

„Cartea nelinştirii” conţine confesiunile, aforismele, reveriile lui Bernando Soares, una dintre numeroasele personalităţi ale lui Pessoa. Un funcţionar oarecare din Lisabona, Bernando Soares poartă, în paginile Cărţii Neliniştirii, un monolog de o tristeţe lucidă, ascuţită. Dincolo de monotonia muncii de funcţionar din cartierul Baixa, strada Rua dos Douradores, Bernando Soares reflectă asupra vieţii citadine din Lisabona, a deşertăciunii existenţei umane, asupra noţiunilor de libertate, singurătate, artă, raportul dintre ştiinţă şi viaţă, din perspectiva unui spectator pasiv, amorţit, a propriei vieţi, la care asistă, din afară,în loc să o trăiască. Discursul său e plin de paradoxuri: nici măcar visele nu au importanţă, dar Soares de fapt nu trăieşte, ci visează.

Oricât de energic, om al acţiunii ai fi, citind această carte, simţi cumva melancolia cinică a lui Soares. Tristeţea, dezgustul lui faţă de orice contact cu ceilalţi, îţi intră cumva în oase. Pe Soares îl doare viaţa, iar pe cei care îi citim aforismele ne doare durerea lui. În cazul meu, a fost o lectură intensă prin felul în care m-am regăsit în anumite concepţii ale lui, exprimate melodic, dar clar, dintr-un condei care ştie că nici măcar cuvintele scrise nu au vreun rost.

Am simţit Lisabona ca un personaj de sine stătător, în pasajele în care Soares descrie o scenă citadină, ploi şi furtuni, peisaje de toamnă sau vară. Un personaj la care se raportează la fel ca în privinţa vieţii lui: contemplându-l, visându-l, analizându-l în amănunt, dar refuzând participarea, interacţiunea.

Bernando Soares e Sisif a cărui piatră este tocmai refuzul de a căra vreo piatră. E, uneori, tot ceea ce încerc să suprim din propria-mi persoană. Bernando Soares suntem cu toţii în unele momente când, după o zi monotonă sau agasantă de la birou, ne întoarcem spre casă cu capul greu.

„Cartea Neliniştirii”e genul de carte pe care, dacă o citeşti cu un marker în mână, cu intenţia de a sublinia citate demne de pus pe Facebook, ai colora-o aproape în întregime.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.