Ce să nu întrebi o femeie gravidă…

92c66bd366575d2e0cd5fa46dd3c6a8a    „Te-ai îngrăşat”/”Ce mare te-ai făcut”.

Presupunând că nu facem parte din categoria celor despre care aproape că ai spune că nu sunt gravide, dacă nu ai observa că au burtă, ştim asta foarte bine. Oglinda şi cântarul sunt duşmanii noştri în această perioadă, şi de fiecare dată când urcăm scările gâfâind, suntem conştiente de faptul că, da, ne-am îngrăşat.

„E o perioadă magică/minunată/unică”.

Nu e nicio magie aici, sau vreo minune. E ceva natural, pur biologic, şi cu siguranţă nu atât de strălucitor precum e prezentat în filme sau reclame. Nu e nicio minune în greţurile de la început ori în felul în care, în ultimul trimestru, simplul fapt de a te întoarce de pe o parte pe alta în somn devine o treabă complicată. Da, conexiunea pe care o stabileşti încă din perioada sarcinii cu fiinţa căreia îi vei da viaţă e minunată, dar sarcina, în sine, e biologie.

„Nu ar trebui să mănânci asta!”

„Asta” poate fi orice. Sushi, chipsuri, îngheţată de la Mcdonalds, pizza, shaorma. Nu ştiu cum se face, dar, când văd o femeie gravidă, toţi se transformă brusc în doctori/nutriţionişti experimentaţi.

„Trebuie să mănânci cât pentru două persoane!”.

Din aceeaşi categorie ca remarca de mai sus. Nu, trebuie să mâncăm cât să ne săturăm! Că, uneori, mai întrecem măsura, nu e că trebuie să mâncăm cât pentru două persoane.

„Nu ar trebui să faci efortul ăsta/ Dă-mi mie plasa/ghiozdanul etc.”

Deşi, treptat, pe parcursul celor nouă luni, îndeplinirea anumitor activităţi fizice devine mai greoaie ( aici, depinde mult şi de constituţia fizică a fiecărei femei, de dinainte să rămână gravidă), a fi gravidă nu este un handicap.

„Când naşti?”

La întrebarea asta, personal, singurul răspuns la care mă gândesc este „Mâine.”

„Cum o să naşti? ( iar dacă răspunsul este: „Dacă totul merge bine, natural”, întrebarea se continuă cu: „Şi, nu ţi-e frică?”

Nici aici nu există răspunsuri potrivite. De asemenea, reciproca este valabilă şi pentru întrebările care sugerează o anumită judecată a alegerii de a naşte prin cezariană, în lipsa unei probleme care ar face imposibilă naşterea naturală.

„Mişcă bebele?”, întrebare însoţită uneori de „Şi, cum se simte?”

Ăsta este unul dintre lucrurile imposibil de descris în cuvinte. Face parte din biologicul, naturalul experienţei, dar îl transcede cumva. E ceva unic, pentru fiecare femeie.

Mai sunt şi alte întrebări, cu siguranţă. Pe acestea le-am auzit personal.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s