Vacanţele alături de un fotograf…

3cbaa13cb26976de92d10ab5168b22efDacă te gândeşti, entuziasmată, că vă veţi plimba mână în mână pe Champs Elysees sau vei admira un apus pe o plajă din Grecia stând cu capul pe umărul lui, ai să fii dezamăgită. Poate că o să te roage, uneori, să îi ţii tu geanta camerei, în timp ce el va fotografia atmosfera citadină, clădiri, vitrine…Iar acel apus? Se va aşeza şi el pe nisip lângă tine, după ce îl va surprinde în câteva poze.

Va fi nevoie de răbdare. Uneori, ceilalţi turişti vor trece grăbiţi pe lângă voi, în timp ce tu va trebui să îl aştepţi să surprindă cadrul perfect. Să cadă lumina cum trebuie. Lumina asta, o să o simţi uneori ca pe o entitate capricioasă care stă între voi. O să vrei o poză, iar el o să îţi explice că „nu se poate acum. Nu e lumina bună”. Ori o să vrei să vă îndreptaţi spre următorul obiectiv pe care aţi stabilit că îl veţi vizita, iar el va spune: „Stai că acum am lumina bună” şi va fotografia încă cinci minute Basilica Sfântul Petru, de care tu deja te-ai plictisit.

Pliantul pe care îl primiţi la vizitarea unui muzeu menţionează că un tur ar trebui să dureze o oră, două? Aşteaptă-te să petreceţi acolo minim trei ore.

Uneori, nu o să înţelegi de ce fotografiază, de exemplu, tipa îmbrăcată ciudat ce traversează spre Montjuic, ori vagabondul ce şi-a făcut culcuşul pe lângă Termini. Uneori, va striga după tine să îl aştepţi, când mergi înainte.

Şi, o să ajungeţi acasă. O să te uiţi peste toate pozele, selectând câteva pentru albumul pe care îl vei pune pe Facebook. Atunci, vei înţelege de ce a fotografiat toate acele clădiri şi mai ales de ce a aşteptat lumina bună. Vei înţelege mai bine oraşul şi personalitatea lui, surprinsă în pozele cu oamenii de acolo. Te vei întreba: „Eu chiar am fost aici, pe străduţa asta? Chiar am trecut pe lângă vitrina asta? Cum de mi-au scăpat toate astea?” Şi vei fi mulţumită că lui nu i-au scăpat.

Vacanţele alături de un fotograf le trăieşti de două ori. Prima oară, când vizitezi oraşul respectiv, şi apoi când vezi oraşul prin ceea ce a surprins în poze. Şi mai ales, sunt un exerciţiu de „umilinţă”. Te învaţă, fără să vrea, că a vizita un oraş e despre cerşetorul de lângă Termini şi tipa ciudată care traversează spre Montjuic, nu despre o poză bună cu tine, pentru Facebook.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.