Către toţi aceia care nu se potrivesc cu ceea ce vreau eu să fiţi…
Sunteţi atât de tineri…Toţi rebelii, toate grăsanele, prostituatele, toţi schilozii, faliţii, drogaţii, împiedicaţii mei! Aşteptaţi să vă încurajez, să vă învăţ să vă împăcaţi cumva cu insecurităţile care va măcină sufletul? Adevărul e că nu fac decât să alimentez aceste insecurităţi cu o satisfacţie perversă. Vă primesc în braţele mele doar pentru că am nevoie să mă distrez pe seamă cuiva, bufonii mei, oile mele negre, rătăcite! Gloata mea de rataţi, de inadaptaţi, cât iubesc să vă fac viaţa mizerabilă! Să mă urâţi şi să mă refuzaţi; să mă priviţi cu o indiferenţă care vă anihilează; să încercaţi din răsputeri să obţineţi acceptarea mea, pe care am să v-o refuz atâta timp cât nu jucaţi după regulile mele, fortându-vă să înghiţiţi atâtea umiliri!
Ce vârstă minunată! Cum vă tresare sufletul de emoţie şi totodată înfiorat de pasiune când auziţi cuvinte precum Adevăr, Cinste, Iubire! Cât de intensă este energia tinereţii care vă face ochii să strălucească! Ce vise măreţe aveţi, cât de nesăbuiţi sunteţi, fiind gata să riscaţi totul pentru ele! Vă e atât de fragil trupul pentru sufletul pe care îl purtaţi…Ah, câtă naivitate am de exploatat, cât spirit dionisiac de înfrânt! Am să vă spulber toate visele, am să distrug toată credinţa în concepte ideale, pentru care tinereţea voastră e dispusă să se sacrifice; prin tot ce voi interprinde, toate sacrificiile voastre vor fi în van, nu vor modifica nimic din structura mea. Oricât de entuziaşti aţi fi, oricâte persoane atrageţi de partea voastră, eu am avantajul mulţimii care mi s-a conformat…Prin ea vă voi distruge. Uneori, vă voi oferi iluzia unei victorii, impresia că lumea vă înţelege idealurile, că e cutremurată de ele, pentru că apoi să privesc cum vă prăbuşiţi din înălţimile pe care le-aţi atins în hăul mizeriei mele. Am să torn gheaţă peste sentimentele voastre sincere, am un bisturiu nu doar pentru corpurile voastre, ci şi pentru Iubirea în care credeţi. Îi voi modela măreţia în meschinării. Am să lupt să vă golesc privirea de orice sclipire dionisiacă. Vă vreau letargici, nişte marionete în mâinile mele. Mă sfidaţi prin originalitate, şi urăsc să fiu sfidată. Vor exista câţiva naivi care vor refuza să se lase transformaţi de mine, care vor rămâne la fel de idealişti…În marea majoritate a cazurilor, vor suferi de foame şi de abia vor trăi de pe o zi pe alta.
Că să fiu mulţumită de voi, trebuie să fiţi o falsă versiune a voastră înşivă. Nu mă interesează persoanele voastre decât în măsura în care le pot modela după bunul plac, în cazul fiecăreia în alt mod, folosindu-mă de toate mijloacele pe care le am. Va făurec măşti şi vi le vând convingandu-vă că faţa voastră nu este de ajuns. Nu am zâmbete pentru pistruii voştri. Am bisturiu. Nu am admiraţie pentru cârlionţii voştri. Am plăci de îndreptat părul. Nu am acceptare pentru tatuajele şi coafurile voastre extravagante. Am strâmbături din nas. Fetelor? Sunteţi la o vârstă în care trebuie să vi se spună că sunteţi în regulă aşa cum sunteţi, voi, acelea scunde, cu câteva kilograme în plus ori schiloade. Nu fac decât să promovez un ideal de frumuseţe în care nu vă veţi regăsi niciodată, alimentând un respect de sine scăzut, fortandu-vă să va băgaţi degetele pe gât ori, în cele mai fericite cazuri pentru mine, să vă automutilaţi, atacandu-vă celulita că o boala a pielii.
După cum am mai spus, unii dintre voi sunt rebeli. Câţiva dintre aceşti rebeli se distrug singuri, prin tot felul de acte de teribilism ori prin anumite vicii, nu e nevoie să mă mai chinui eu să fac ceva. Mai sunt şi aceia care îşi poartă în sine revolta, se îmbolnăvesc de un fel de ulcer sufletesc pentru că ceva din ei îi opreşte să se manifeste, se izolează într-un auto-exil.
Însă, prefer să îi chinui pe aceia dintre voi slabi, împiedicaţi, care încearcă, bieţii de ei, din răsputeri, să se integreze, dar sunt atât de stângaci, arată atât de greşit ( faţă de imaginile promovate de mine ca fiind modele), încât de fiecare dată cad în ridicol.
Şi să nu cumva să daţi vina pe mine. Dacă e vina cuiva, e vina voastră, a oamenilor care au puterea de a mă structura într-un anume fel, dar şi-au vândut sufletul unor iluzii. Voi, toţi oamenii care v-aţi vândut sufletul unor cine ştie ce iluzii, fortandu-mă să le alimentez creeând altele, mai puternice, voi vă ucideţi tinerii. Nu eu. Nu eu v-am făcut aşa cum sunteţi, voi m-aţi structurat după chipul şi asemănarea voastră. De fiecare dată când un tânăr se sinucide, ori se trezeşte brusc şi trage în colegii lui prin campusuri, eu sunt de vină. Aţi uitat că nu sunt decât voi toţi la un loc?
Vă întreb…Unde eraţi când am strigat după nişte Oameni, în adevăratul sens al cuvântului? Când tot ce v-am cerut a fost să conştientizaţi că trăiţi cu toţii pe o planetă care pulsează de viaţă, poate singură din Univers, şi să respectaţi asta? V-aţi pierdut în plictiseală, aţi amorţit în indiferenţă, folosiţi în van cuvinte mari, sub care ascundeţi interese meschine, v-aţi dezbrăcat sufletele de orice urmă de moralitate, şi aşteptaţi salvarea din partea mea? Vă rugaţi unui Dumnezeu în care nu credeţi pentru nişte lucruri care nu contează, şi vă miraţi că nu vă răspunde nimeni? Şi m-aţi construit în aşa fel încât să vă distrug tinerii, placându-mi asta, când tinerii sunt singurii care va mai pot salva?
My violet world 