Dacă aş fi o carte…

Nu aş putea fi un best-seller, să am abilitatea de a face mulţimile să stea la coadă pentru a mă achiziţiona. Mi-ar lipsi capacitatea de a fi pe placul tuturor, sau acea sclipire care face diferenţa între o carte obişnuită şi una destinată succesului.

Nu m-ai găsi uşor în vreo librărie sau bibliotecă, poate într-un colţ întunecat. Exteriorul meu nu ţi-ar atrage atenţia- mai mult ca sigur aş avea coperţile vechi, poate m-ai găsi doar în vreun anticariat uitat de lume. Iar reclama de pe spatele cărţii? Nu ţi-ar spune nimic despre ce ai găsi în paginile mele.

Poate că m-ai cumpăra, nici tu nu ştii de ce, şi m-ai uita într-un colţ al bibliotecii tale. Cine ar fi interesat să citească o carte veche, cu cotorul rupt din loc în loc, cu coperta de un gri şters, fără nicio imagine interesantă? Până într-o zi când te-ai plictisi de moarte şi ţi-ai aminti de mine.

Te-ai aştepta să găseşti cuvinte plictisitoare, greoaie…Doar am aspectul atât de chinuit! Dar ai fi uimit de prospeţimea lor. Cuvinte primăvăratice într-un imaginar care anticipează iarna, o simte mai aprig decât celelalte persoane…Însă naive, fragile.

Nu aş vorbi despre eroi, ci despre şovăială şi izbăvire. Nu aş fi un basm, conceptul de sfârşit fericit ar fi străin, înlocuit de credinţa, pierdută undeva printre toate foile care se desprind uşor, că în cele din urmă caracterele mele îşi vor găsi liniştea.

Nu aş fi „epică”, vreun „A song of fire and ice” sau „Stăpânul inelelor.” Nici o carte modernă, incitantă din multe puncte de vedere, şi în niciun caz nu aş aparţine categoriei „chic”.

Aş fi un fel de „Crimă şi pedeapsă.” Ideea asta că deşi demonii care te controlează sunt atât de puternici, există salvare. Aş avea ceva din structura unei cărţi clasice, fară a poseda totodată profunzime sau înţelepciune.

Dacă aş fi o carte, aş fi citită de foarte puţine persoane. Şi exact asta ar fi dorinţa mea.

Rătăcind printre personaje

Dacă aş putea să ies la o cafea cu vreun personaj din literatură, l-aş alege pe Holden Caulfield. Nu ar trebui să vorbim foarte mult. Aş vrea doar să simtă că cineva îl înţelege şi poate să îl mângâi pe păr. Nu cred că aş şti ce să îi spun, pentru că adevărul e că dacă aş trece prin ce a trecut el…M-aş pierde în feluri mult mai teribile.

În schimb, ce partener de hoinărit prin oraş şi distracţie aş vrea? Luna Lovegood. Pentru că uneori simţi nevoia să ieşi cu cineva căruia pur şi simplu nu îi pasă de etichetele societăţii.

Dacă ar fi să am grijă de un personaj copil din literatură, ar fi Tic. Doamne, nu m-aş mai sătura să alerg după el, să îl ascult, să mă uimească cu năzbâtiile lui.

Pe cine aş urma, oriunde? Fără întrebări, fără frică? Pe Dustfinger. M-a cucerit cu arta lui de a stăpâni focul şi cu cicatricea aceea, semn al dragostei lui.

Pentru cine aş fi secretară fără să mă plâng? Evident, Sherlock Holmes.

Astea sunt răspunsurile pe care le dau în momentul de faţă la aceste întrebări, şi trebuie să recunosc că este foarte greu din multitudinea de personaje îndrăgite de mine să „fac aceste nominalizări”.

Scrisoarea unei cărţi către Cititorul ei

Sunt într-o librărie, nouă, proaspătă, întrebându-mă cum e să fiu cunoscută, iubită, sau în vreun anticariat, aşteptând o nouă iubire. Aştept. Apari şi cumva decizi să mă cumperi. Nu mă judeci neaparat după copertă, titlu şi ceea ce se spune despre mine pe spatele cărţii. Poate de mult mă voiai. Sau ţi-au atras atenţia câteva rânduri din filele mele, aşa cum te atrag uneori anumite calităţi în semenii tăi de prima oară când îi vezi.

Mă descoperi, încet. E atât de bine când întorci fiecare pagină, când îţi simt plăcerea, înfiorarea, când te fur cu totul în universul meu şi te iau la o întâlnire, ca doi îndrăgostiţi ce suntem, o întâlnire nebună, arătându-ţi, încet, cu fiecare capitol, tot ce am de oferit.

Dar asta nu poate dura la nesfârşit. Ajungi la final…Şi, trist, mă închizi şi mă aşezi în biblioteca ta.

Dar eu nu sunt tristă, pentru că încă te iubesc, pentru că îţi aparţin. Iar în iubirea asta nu există gelozie, nu sunt geloasă pe alte cărţi pe care le vei citi şi care vor deveni vecinele mele, în bibliotecă. Pentru că ştiu că am un loc în inima ta şi că oricând îţi poti aminti de mine şi reciti, uimindu-te de cât de mult te-ai schimbat tu, iar eu am rămas la fel. Poate vei rezona mai mult cu trădătorul, antagonistul, poate vei fi capabil să percepi alte nuanţe, subtilităţi ale stilului. Dar eu am să te răpesc în aceeaşi întâlnire nebună, de fiecare dată când îţi vei aminti de mine.

( Cu ocazia zilei internaţionale a cărţilor)

Pasiuni uitate în hârtie

Am uitat…am uitat senzaţia pe care o ai în momentele în care te cufunzi în lectura unei cărţi. Cum e să nu mai ştii de nimic din jurul tău. Să evadezi în sute, mii de alte lumi. În înghesuiala unui autobuz sau la căldura unei pături cu o cană de ceai în mână, tu eşti…oriunde: în Rusia secolului XIX sau într-o lume fantastică.

Am uitat cum e să devorezi o carte, să te opreşti din când în când şi să apeşi cu degetele în filele ei, ca şi cum ai mângâia o fiinţă iubită, fascinat de ceea ce îţi oferă, dornic de mai mult. Să îţi plimbi uneori degetul pe cerneala care dă formă atâtor eroi, atâtor lumi, care îşi deschid porţile pentru tine şi te primesc ca pe un invitat de seamă.

Am uitat cum e să valsezi în sala de dans a sufletelor atâtor autori, de seamă sau mai necunoscuţi, sau să escaladezi muntele gândurilor acestora, a ideilor lor despre lume, care uneori te provoacă, te intrigă, te fac să te gândeşti la anumite lucruri.

Am uitat cum e să fii considerat un om plictisitor pentru că eşti acela care stă cu nasul într-o carte în loc să fie sufletul petrecerii. Dar credeţi-mă, un om care citeşte avid, cu pasiune, înţelege anumite lucruri, toate acele cărţi de beletristică nu sunt basme, „apă de ploaie”, ci oglinzi ale realităţii. Nu, nu e plictisitor să ştii care sunt nuanţele unui zâmbet, ce ascunde o privire aparent mulţumită şi ce patimi, năravuri au oamenii. Un om căruia îi place să citească nu va descoperi, ca Sherlock Holmes, ce meserie ai doar uitându-se la haina ta. Dar va descoperi ceva anume despre caracterul tău, din felul în care te porţi în societate, din felul în care vorbeşti, din masca pe care ai ales să o porţi.

Dar mi-am amintit, brusc, şi nu mai vreau să uit, indiferent câtă lume ar spune că toate aceste cărţi sunt degeaba.

Nu e fantezie, nu sunt inorogi şi zâne. Deschideţi-le şi veţi da nas în nas cu realitatea, concretul, zugrăvit prin intermediul cuvintelor. Deschideţi-le şi veţi învăţa atât de multe despre voi înşivă, despre lumea din jurul vostru…Eu nu le-am deschis o lungă perioadă de timp, dar nu mai vreau să uit magia de a citi. Frenezia care se naşte în sufletul meu când citesc.

Leapşa

Primită de la Oli 

( descoperită cu întârziere :D)

1. Genul de muzică preferat

Nu am neapărat un gen de muzică preferat, poate rockul alternativ. Îmi place să ascult muzică cu versuri care să îmi spună ceva, mie, să mă pună pe gânduri, să mă înfioare cumva.

2. Ce părere aveţi despre tinerii din ziua de azi?

Suntem frumoşi şi disperaţi, trăim clipa prea mult şi ne e frică de ce ne va aduce viitorul, ne-am pierdut busola dar vrem să ne desenăm harta. Suntem superficiali şi uneori ne distrugem pentru că simţim prea mult.

3. Învăţământul actual e unul cu beneficii pentru cei ce-l urmează?

Clar, nu.

4. Citatul/Cartea/Melodia preferată.

Greu…Aş spune..Citatul pe care tocmai l-am descoperit, cartea ce tocmai am citit-o, melodia pe care o ascult acum.

5. Ce părere aveţi de cei cu înclinaţii sexuale diferite?

Nu am nimic împotriva lor, dar nici nu îmi vine să militez pentru drepturile lor. Pur şi simplu, sunt tolerantă, aşa cum sunt în multe alte privinţe.

6. Definiţi termenul de „iubire”.

Voi răspunde prin citatul care se apropie cel mai mult de ceea ce aş răspunde eu: „ E din neamul mare al licuricilor omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubeşte” ( Lucian Blaga)

7.Un hobby.

Scrisul.

8. Puteţi trăi fără internet? Cât timp?

Atunci când sunt undeva unde nu am conexiune la internet, pot rezista fără.

9. De ce v-aţi apucat de „blogăreală”?

Sincer, nu ştiu exact. Unii tineri se apucă de dans, de atletism. Nu se compară deloc, dar eu m-am apucat de scris pe blog, în loc de aceste lucruri.

Întrebările mele:

1. Care consideri că este calitatea cea mai importantă care ne face oameni, care ne diferenţiază de regnul animal?

2. Dacă ar fi să ştii că asta e ultima zi din viaţa ta, ce ai face?

3. După tine, care crezi că sunt motivele pentru care există o „prăpastie” cam între toate generaţiile?

4. Ce ţară ţi-ai dori să vizitezi, cel mai mult?

5. Dacă ar fi să scrii o carte, ce fel de final ai inventa pentru povestea ta?

6. Munte sau mare? De ce?

7. Numeşte o melodie care are, din anumite motive, o semnificaţie aparte pentru tine.

8. Ce crezi că ţi-ar spune copilul de cinci ani care ai fost, dacă te-ai întâlni întâmplător cu el?

9. O categorie a beletristicii pe care nu o prea agreezi ( cărţi de dragoste, de sf, etc.)

10. Cu ce vedetă ai vrea să stai de vorbă la o cafea?

Nu voi numi pe nimeni, merge mai departe la oricine doreşte.